Eu... sufletul pe care încă îl doare...

Din poeziile de peste vreme

Citite de amatori și iubitori,

Una nu te-ar descrie poate

Cu tot ce însemni, cum iubești, cum nu uiți...

Din arta lumii, uneori ascunsă

De privitori care ar face numai rău...

Tu, taina vremurilor nepătrunsă:

Ești uneori susur de izvor, alteori uraganul cel mai rău.

În antiteză te regăsești în răstimp

Și e prea dur să te privesc cu nepăsare.

Tu, arta vremurilor ce au trecut,

Eu... sufletul pe care încă îl doare...