Cât pentru amândoi

Nu mai e soare pe stradă de când ai plecat și doare...

Prea des îmi erau odată "acasă", brațele tale.

Știu nu e firesc, des să-mi amintesc de noi

Însă într-un de mult uitat de amândoi, dansam prin sumbre ploi.

Și nici oceanul nu părea adânc pe vremea aia, pe lângă iubirea noastră,

Tu nu mai veneai deloc, deși eu te așteptam acasă.

Azi din poeme nu te mai scot și nici nu te mai readuc la mine

Că în viața asta de mult prea multe ori, eu doar am confundat răul, cu bine.

Știi nu credeam să ajung ziua în care să pot zâmbi la gândul că ai plecat,

Dar, de aș fi fost ca acum odată... o secundă nu te-aș mai fi așteptat.

Că am pierdut doar timp din viața mea și acum realizez că era scump,

Când oameni ieftini mă înconjurau și îmi spuneau că mă vor pe același drum.

De mult, o altă ea iubea ce nu îi aparținea, iar asta a durut prea mult, prea tare,

Tu doar erai otravă pentru sufletul meu și îmi turnai pe rană sare.

Neștiind de ce ești în stare să faci pentru tine, nu pentru noi,

Astăzi realizez că am trăit și iubit singură, cât pentru amândoi.