și întunericul se lasă
peste noi și peste gânduri.
Adunăm din suflete
prea gingașe rânduri
și le spunem lor:
persoanelor care ne sunt
alături necondiționat,
care ne iubesc
și cărora
ne putem expune sufletul
cu toată tragedia și drama din el.
Locul tău de liniște,
de singurătate,
uneori de tristețe, alteori de bucurie
poate fi chiar sufletul cuiva
care îți cunoaște până și cele mai întunecate părți
și cu toate astea,
te preferă și te alege
în orice stare, necondiționat.
Rândurile sufletului nu sunt mereu vesele,
nici asemeni unei poezii
în care domină constant
armonia,
ci amalgamul de stări
complexe,
și
stridente
care oscilează de la
amărăciunea tristeții,
la culmile extazului.
Anotimpurile sufletului
și cuvintele vorbite doar de el
în limbaj contemporan
dar,
nu mereu pe înțelesul tuturor
conturează
stări adesea neînțelese.
E greu să înțelegi atât de mult suflet,
când întâmplările din viața ta sunt alese
și nu poți percepe
ce doare
și
ce alină
în sufletul cuiva.
De la durere la bucurie,
De la stări la stări,
scriem momente,
povestim întâmplări,
poate chiar
așternem rânduri pentru o carte.
Prea multe suflete prea tare dor,
dar noi... nu putem să vedem mai departe!
0 Comentarii