Nu am cerut nimic mai mult...
Să am parte de liniște, de timp cu mine,
de iubire pentru mine și atât.
Nepăsarea ta
la tot ce însemnam eu și sentimente
durea mult prea tare.
Și să plec...
Consideram atunci
Că e singura scăpare.
Vreau timp cu mine...
Să scriu, să cânt, să desenez,
să uit, să plâng.
Oricum,
am nevoie să mă regăsesc
Și nu vreau să fiu o povară
pentru oamenii pe care îi iubesc.
Vreau ca defectele să mi le văd doar eu.
Am obosit să mi le arate alții
căci sunt multe.
Am obosit, nu doar că e drumul greu,
iar pentru mine!?
Nu era nimeni să mă asculte.
Fiecare cu ale lor
și
mai bine eu cu ale mele.
Inima mea toată e doar la mine,
iar eu sunt singura ce-mi mai oferă mângâiere.
0 Comentarii