Un chip de fată ce îmi umple sufletul de drag și îmi e pansament.
Nu știu cum și-a permis într-o zi cineva să te piardă.
Când te-am găsit, căutam iubire, dar tu, pentru suflet mi-ai fost medicament.
Ai vindecat în mine părți pe care nici eu nu le puteam vindeca
Și ai reaprins lumină în inima mult prea întunecată.
Speram doar "mâine să te pot vedea",
Că priveam spre tine și vedeam tot ce mi-am dorit vreodată.
Ești armă împotriva mea când nu sunt eu și uit cum să mă port.
Deși meriți doar zâmbete, eu liniște nu îți ofer mereu
Poate nu vreau, poate din orgoliu, poate chiar nu știu cum să mă mai comport,
Dar lângă tine... am învățat să iubesc din nou și să fiu iar eu.
0 Comentarii