Odată nu te-a judecat și a fost acolo zi de zi.
Mai bine aceeași persoană, știi... aia pe care ai ales-o,
Amintește-ți cum o priveai prima oară: o vedeai o floare pe care nici n-ai cules-o.
Alege să rămâi și la greu, nu doar la bine, nu numai când e roz.
Învață să iubești persoana de lângă tine și când lucrurile mai merg din când în când pe dos.
Repară, rezolvă, spune ce te doare
Și trăind zi de zi cu cineva, încearcă să nu faci ca viața să-l doară și mai tare.
Calători în lume între greu și ușor,
Suflete pierdute care uneori nu cer deloc ajutor.
Călători prin viață de mână cu ce am ales într-o zi,
Poate nu era mereu totul perfect, dar în adâncul sufletului știam că va fi.
Iartă și iartă-te pe tine că poate cu tine ai fost nedrept uneori,
Cerșind clipe, atenție, iubire pe la uși care erau în viața ta numai simplu decor.
Acceptă realitatea și schimbă ce poți... la ceilalți, la tine,
Trăiește-ți viața frumos lasă să fie și fă să fie bine!
Poți să iubești atât de mult, dar aș zice să începi cu tine,
Poți să ajuți, să speri și să crești când ai "acasă" lângă tine
Și poate nu e vorba de un loc, ci de persoana de lângă,
Și poate din mii de locuri de pe planetă, numai unul e suficient încât la suflet să îți ajungă.
Suflete mult prea rătăcite odată în locuri care păreau interminabile și de durată
Își găsesc poate liniștea azi în brațe care de ar trece vieți, tot le așteaptă.
Ochi ce priveau odată în alții tot ce și-au dorit
Au găsit în alții prea târzii, atât un răsărit, cât și un asfințit.
Lași lacrimi din tine peste tot fie de bucurie sau durere,
Poate uneori din toată aroganța pe care o expui lumii, cerșești o simplă mângâiere.
Poate inima care pare rea și puternică de atâta timp a mai și obosit
Și dintre toate pe care le-a trăit și ce a simțit doar pe ea nu s-a iubit.
Odată străluceau prea tare sufletele în locuri în care azi e pustiu,
Credeai că vor rămâne veșnic, credeai că sunt diferite, credeai... nici eu nu mai știu.
Nu te-a învațat nimeni cum să accepți totul când cineva pleacă.
Și nu ai învățat nici singur să nu insiști într-un loc în care nu urma să-ți placă.
Felinare pe străzi, pustiu în suflet sau pustiu pe străzi și văpaie în inimi
Prea multe stări, sentimente trăite, retrăite sau uitate de exact aceleași inimi
Trăiesc prin locuri în care s-au simțit acasă.
În corpurile în care zace azi nostalgie, stări de tot felul nu mai apasă.
Uneori îți amintești, alteori uiți, uneori doare.
Odată ofereai totul în locuri în care era prea mult până și să fii întrebat ce te doare.
Odată ofereai totul fără a te gândi că poate într-o clipă,
Persoana de alături poate fi în viața ta cea mai mare piedică.
Aceleași locuri, aceiași oameni, stări diferite, amintiri uitate,
Amestec de viață din tot ce am trăit, din ce am fost, din ce vom uita și din ce nu.
Suflete pierdute își caută adăpostul în brațele inimilor care iubesc în ciuda a ce am fost odată,
Nu sperai poate, dar ai dat de persoane care și de ar trece 9 vieți, tot te așteaptă.
Mai aveai în suflet odată fărâme din ce ai iubit, ce te-a rănit și ce a fost,
Poate sperai că altădată să primești totul cu acel cost.
Din lacrimi prea amare care credeai că nu se vor mai termina chiar de era soare afară,
Nu știai sigur de va supraviețui un suflet bun care zăcea și simțea zilnic cum e să moară.
Din greul pe care l-ai trăit odată, meriți și flori, meriți și zâmbete și lucruri bune,
Meriți pe cineva care atunci când nu mai ești tu, să nu plece doar să te adune,
Să te sprijine, să te iubească, să fie alaturi de tine și să lupte cu tine nu împotriva ta,
Meriți o iubire mult mai presus decât ce e în filme, meriți iubirea ta!
După orice apus un nou răsărit așteaptă să fie aprins,
Iar după orice inimă frântă, un suflet, cu bunătatea exterioară așteaptă să fie cuprins
Și ce e drept încă mai există inimi care iubesc sincer și repară răni ireparabile,
Trebuie doar să le găsești și să le îmbrățișezi sau să le accepți la momentul potrivit.
Mai bine iubești același om, omul tău!
Mai bine rămâi mereu același și cu același om și la bine și la rău!
0 Comentarii