Pe coridoare vechi mai urlă ecouri
Iar prezentul se simte, se trăiește, se ascultă,
Inima din mine mă minte pentru încă o secundă.
Îmi spune povești cu zmei și oglindește în realitate cel mai perfect film,
Îmi arată prințese despre care nu voiam vreodată să vorbim.
Iar viața mă pune în roluri mult prea grele,
Numai cu ură în jur și deloc cu mângâiere.
Filmul vieții se repetă din șapte în șapte zile.
Viața nu-i deloc corectă, totul în jur merge pe pile.
Și să iubești, în loc de liniște îți aduce mai multă gălăgie
Că oricât de perfect ai fi într-un loc, sunt mai perfecți alți o mie...
0 Comentarii